Etichete

, ,

Jurnalul fetei arogante şi naive nu-i un jurnal de blogosfera (detestabil şi lipsit de viaţă cuvânt), ci e un jurnal de buzunar scris pe colţuri îndoite şi pătate cu suflet.
Doamna profesoară scria o leapşă despre jurnalele pe care le are şi tare mi-a fost pe plac ideea de-a mă apleca asupra acestuia din faţa mea.
Jurnalul de buzunar Nu-i un jurnal excepţional, nu-i un jurnal pe care mulţi să-l ia în mână pentru al citi ca pe un drog cotidian, nu-i parte a nimic din ceea ce-l înconjoară-a lumii jurnalelor- e o parte din mine care nu poate să rămână tăcută.
O parte de lume pe care încerc să o reclădesc din resturile celeilalte. Frustrări, dezamăgiri şi vise izolate de cotidian unde se impletesc mai des egoismele mele.Comportamentul ăsta egocentric mă ajută, trebuie să spun adevărat, să-mi recunosc limitele, valorile şi noile vise. Pot să-mi definesc cu el noi traiectorii.
Raportându-mă la începuturile lui 2011 nu pot să nu remarc o creştere treptată a activităţii mele de jurnalistă, o modificare a textelor, o schimbare de atitudine. Dacă anul trecut mă închideam într-o anxietate deprimantă, anul ăsta sunt liberă pe calea raţionamentului obiectiv contrazicându-mi obiceiul de-a mă lăsa doborâtă de griji, care, nu sunt nici acum de fara insemnatate. Debutand într-un mod mai alert anul nou îmi aduce, paradoxal, mai multă siguranţă.Fac nu doar astept.
De când am tras cortina peste jurnalul cu muzică am realizat că mă simt mult mai aproape de rândurile astea. Nemaigăsind armonie în cânt decât cu ocazii rare am renunţat să afişez un reflex ce nu-mi mai aparţinea.
Lucrurile încep să se aşeze, mă declar mulţumită.
Văd şi nu las nemarcata evoluţia traficului. Încerc să scriu zilnic pentru a menţine ritmul cu mine însămi şi cu ochii dim afara.
Vreau să-i construiesc cu blândeţe fetei o odăiţă veche cu birou lângă fereastră, lampa cu picior şi pereţi zugrăviţi după imaginaţia ei, apoi să o duc în propria casă asemeni odăii.
Pentru cei ce-mi bat la uşa nu pot să promit nimic, egoista nu-şi poate expune promisiunea fără să nu o încalce. Vor ei să vadă şi-or vedea. Restul e schimbare.