Între degete frământ cuvintele fără să le pot da formă,îmi vin atâtea pe buze,dar nu reușesc să articulez decât un verb :”iubesc”.
Iubesc ca și cum nu aș fi iubit până astăzi,iubesc cu intensitate,cu pasiune,cu dorință și nimic în afară iubirii din mine nu îmi mai pare posibil.Trăiesc într-o dimensiune noua necunoscută până acum,o dimensiune în care realitatea se desfășoară după imaginația și sufletul meu.Plutesc într-o reverie conștientă care îmi îmbibă porii cu feicire până la ultimul .
Povestea iubirii mele a început într-o seară geroasă de 13 când,un mesaj mail pe mobil mă scoateaa din ritm,desi la început îl ignorasem că să-mi continuu lectura sentimentul că trebuie să îi ofer un răspuns era mult mai acut.M-am ridicat și am ajuns la taste iar când am când am început să scriu cuvintele au început a curge că și când ar fi fost scrise de la începutul lumii…
De 21 de zile am descoperit că fericirea există și pentru mine, pentru că,îi port legământul pe mână dreaptă.
Revin când imi revin….

Felicitari:) Sa-ti fie legamantul pe vecie:) Multa fericire!
FELICITARI, ROXANA ! Să fiți fericiți împreună și să treceți prin viață uniți, sprijinindu-vă unul pe celălalt ! Îți doresc numai bine !
Deja il simt si nu am cuvinte sa-l descriu.Multumesc frumos!
Pingback: Miercurea fara cuvinte (10) Devenitam ce sunt « Cuvintele de dragoste
Ma bucur pt.tine, e frumos sa iubesti cu intensitate si sa ti se raspunda la fel. Asa am simtit si eu acum vreo 10+ ani.Inca mai simt,dar acum mai simt ca iubire mai intensa ca cea pt.copii, si care sa ramana la fel,cel putin, nu exista
Pingback: Don Juan vanator de ban (prima parte) « Însemnări asumate